Din descifrarea pisaniei bisericii aflăm: “La anul 1873, la 20 mai s-a făcut această biserică cu hramul Mai-marilor Voievozi Mihail şi Gavriil, spre pomenirea robilor lui Dumnezeu Ştefan Radu, Sofica, preotul David, presbitera Safta.”
Satul Tufeşti datează încă din secolul al XV-lea. Moşia a aparţinut unei familii de răzeşi, Tufescu, care o vând lui Tuchidide Dormuz, iar acesta o vinde spătarului Grigorie Mardari. Pe la 1715 când se hotărăşte moşia Tufeşti şi Zemeşeşti într-un hotar, erau răzeşi aici familii precum: Dzeamă, Flondor, Ardarie, Lehaci, Fuioagă.
Din descifrarea pisaniei bisericii aflăm: “La anul 1873, la 20 mai s-a făcut această biserică cu hramul Mai-marilor Voievozi Mihail şi Gavriil, spre pomenirea robilor lui Dumnezeu Ştefan Radu, Sofica, preotul David, presbitera Safta.” Pisania locaşului de cult, scrisă cu litere chirilice pe o piatra paralelipipedică, montată în unul din picioarele contrafortului pentru susţinerea bisericii, a fost remontată la intrarea în biserică în partea dreaptă, o dată cu lucrările de reparaţii ale bisericii din anul 1995, coordonate de preotul Vasile Mihăilă.
Parohia Tufeşti a existat şi înainte de această dată, fapt dovedit şi prin aceea că în 1864 parohia este împroprietărită cu 12 hectare de teren, iar bătrânii satului, născuţi pe la anul 1900, spuneau despre părintele David, ctitorul bisericii, că era foarte bătrân. La anul 1877 părintele Gheorghe Vasiliu este hirotonit pe seama acestei parohii.
După aproximativ 91 ani de existenţă, în 1941, în vremea părintelui Gheorghe Zolotovici, care s-a transferat la Bodeşti, Parohia Tufeşti dispare ca unitate administrativă, subzistând ca filie înglobată pe rând la Parohia Bodeşti şi apoi la Parohia Scânteia, folosindu-se totuşi sigiliul parohiei Tufeşti din 1894 la actele din 12 mai 1962.
Prin hotărârea Adunării Eparhiale din 20 decembrie 1993, se reînfiinţează Parohia Tufeşti. După reînfiinţare, Parohia Tufeşti şi-a recăpătat drepturile istorice ce i-au fost smulse, în special terenurile şi casa parohială care datează din 1937, astăzi dezafectată.
Deoarece din 1995 până în 2009 nu s-a mai efectuat nicio lucrare de reparaţie, biserica prezenta în 2008 crăpături mari din interior spre exterior, duşumeaua şi tâmplăria erau putrede, iar catapeteasma stătea să cadă. În ciuda stării materiale destul de precare a sătenilor, în anul 2009 încep lucrările de consolidare şi recondiţionare a bisericii. Astfel, la începutul anului 2014, cu pereţii consolidaţi, tâmplărie nouă şi parchet din stejar, o nouă catapeteasmă cu icoane pictate, biserica satului Tufeşti prinde din nou viaţă, toate reflectând efortul pe care l-au depus credincioşii coordonaţi de preotul paroh Marius Creţu.
Preoții slujitori și ostenitori ai Bisericii din Tufeşti au fost pr. David (?- 1873), pr. Gheorghe Vasiliu (1877), ierom. Varachil Raznavan, ierom. Loghin Ţurcanul, ierom. Ioasaf Agapie, ierom. Macarie Iliescu, pr. Pavel Muraru, pr. Petrea Grigoraş, pr. Gherman Sandovici, pr. Vasile Moldovanu, pr. Costache Scânteianu, pr. Alexandru Şalariu, pr. Gheorghe Buraga, pr. Petre Cezar, pr. Mihalache Agave, pr. Gheorghe Zolotovici (1941 – 1952- 1985), pr. Vasile Mihăilă (1985 - 2008), pr. Marius Crețu (2008-2014), pr. Ioan Puiu (iunie 2014-prezent.)
